Cercurile de piatră megalitice sunt unele dintre cele mai misterioase și fascinante structuri din preistorie. Aceste monumente, construite din blocuri masive de piatră, sunt întâlnite în întreaga lume și sunt adesea asociate cu culturi preistorice care au lăsat puține sau deloc dovezi scrise. Cea mai celebră dintre aceste structuri este Stonehenge, în Anglia, dar există multe alte cercuri de piatră, cum ar fi cele de la Avebury sau cele din Europa continentală, care ridică întrebări legate de tehnicile de construcție și scopurile acestor monumente. Cum au fost construite aceste cercuri și de ce au fost realizate? În acest articol, vom explora metodele utilizate de megalitici și semnificația acestor structuri.
Ce sunt cercurile de piatră megalitice?
Cercurile de piatră megalitice sunt structuri circulare formate din pietre mari, uneori de dimensiuni uriașe, dispuse într-un anumit tipar, de obicei în forma unui cerc sau unui semicerc. Aceste monumente sunt întâlnite în multe culturi preistorice, în special în Europa, dar și în alte părți ale lumii, inclusiv în Asia și Africa. De obicei, pietrele folosite în construcție sunt blocuri masive de piatră, unele cântărind zeci de tone.
Majoritatea cercurilor de piatră datează din perioada Neoliticului și din Epoca Bronzului, iar scopul lor a fost, de multe ori, legat de practici religioase, ceremoniale sau astronomice.
Tehnici de construcție ale cercurilor de piatră
Construirea cercurilor de piatră a fost o realizare remarcabilă, având în vedere tehnologia disponibilă la acea vreme. Chiar și cu instrumentele primare, megaliticii au fost capabili să ridice pietre colosale și să le plaseze în structuri circulare precise. Iată câteva dintre tehnicile utilizate pentru a construi aceste monumente:
- Selectarea pietrelor: Primul pas în construirea unui cerc de piatră era selectarea pietrelor, care, de obicei, erau extrase din cariere locale. În multe cazuri, pietrele erau alese pentru durabilitatea și forma lor. La Stonehenge, de exemplu, pietrele principale sunt dintr-un tip de gresie locală, iar pietrele mai mici, cunoscute sub numele de „bluestones”, au fost transportate dintr-o carieră situată la aproximativ 230 de kilometri distanță.
- Transportul pietrelor: Transportul pietrelor uriașe reprezenta o provocare majoră. Pentru a muta pietrele, megaliticii foloseau o combinație de metode, inclusiv role din lemn, sania sau cilindri de lemn. De asemenea, se presupune că au folosit o tehnică de alunecare a pietrelor pe suprafețe umede sau nisipoase pentru a le deplasa. În unele cazuri, au fost construite drumuri din lemn sau pietriș pentru a facilita transportul pietrelor.
- Ridicarea pietrelor: Ridicarea pietrelor în poziția verticală era o altă provocare uriașă. Cercetările arată că acest lucru s-ar fi realizat prin construirea unor rampuri de pământ sau prin utilizarea unor sisteme de parâme și mecanisme de tracțiune. Unii arheologi sugerează că megaliticii foloseau o tehnică numită „rampe de susținere” pentru a înclina pietrele într-o poziție verticală.
- Montarea pietrelor orizontale: După ridicarea pietrelor verticale, megaliticii le plasează de obicei pe cele orizontale pentru a crea arcade sau capiteluri. Acest lucru presupunea un alt efort considerabil, folosind sisteme de ridicare și suport temporar pentru a fixa pietrele orizontale în poziție.
Scopul cercurilor de piatră megalitice
Cercurile de piatră nu erau doar simple structuri arhitecturale, ci aveau și scopuri religioase, ceremoniale și chiar astronomice. În multe cazuri, aceste monumente erau folosite pentru ritualuri religioase sau ceremonii de cult, legate de schimbările sezoniere, nașterea sau moartea, sau alte evenimente importante în viața comunității. De asemenea, cercurile de piatră aveau o semnificație simbolică profundă, fiind locuri de adunare a oamenilor pentru a sărbători sau pentru a participa la ritualuri colective.
Un alt scop important al acestor structuri era observarea cerului. Multe cercuri de piatră erau aliniate cu precizie la evenimente astronomice, cum ar fi solstițiile de vară și iarnă sau eclipsele solare. De exemplu, la Stonehenge, alinierea pietrelor mari corespunde cu răsăritul și apusul soarelui în timpul solstițiilor.
Concluzie
Construirea cercurilor de piatră megalitice a fost un proces deosebit de complex, care reflectă abilitățile tehnice și organizatorice remarcabile ale oamenilor din preistorie. Deși nu putem ști cu exactitate toate metodele folosite, cercetările moderne au oferit o înțelegere mai profundă a acestor monumente și au arătat cât de avansați erau megaliticii în domeniul arhitecturii și ingineriei. Scopul lor, care se întindea de la funcții religioase și ceremoniale până la utilizarea lor ca instrumente de observare a cerului, subliniază importanța acestora pentru comunitățile preistorice și legătura profundă dintre om și natură.
